Criterii de apreciere și de acceptanță a aspectului vitrajelor

1. Condiții de observare

Geamul este examinat după cum urmează:

– proces de observaţie efectuat din interiorul incintei către exterior, în condiţii de iluminare naturală (lumina zilei), în absenţa razelor soarelui care să cadă direct pe geam;

– examinarea se face doar in transmisie si nu in reflexie;

– defectele nu vor fi marcate pe geam;

– proces de observaţie efectuat în condiţii de ocupare obişnuită a spaţiului respectiv, unghiul de observare fiind cat mai apropiat de unghiul perpendicular pe planul geamului;

– observator aflat la o distanţă de cel putin 2,0 m de geam;

– durata de examinare a fiecărui geam este de maxim 60 de secunde/m2.

Comentarii : Aceste condiţii prealabile exclud ca defect semnificativ:

– Elementele percepute în condiţii de iluminare deosebite (o lumină a zilei oblică, iluminat artificial…);

– Elementele privite de aproape;

– Elementele privite din exterior;

Unde :

R – Zona de margine de 15mm, acoperita de obicei de rama, sau corespunzatoare sigilarii perimetrale in caz de latura neinramata,

E – Zona veizibila de margine cu latimea de 50mm,

M – Zona principala.

2.Elemente de luat în considerare

2.1.Defecte sau asimetrii

Defect punctual: asimetrie localizată, fără dimensiune preferenţială. Defectele punctuale pot fi, după caz, pete, bule, pietre, lovituri, lipsuri, depuneri cu o grosime prea mare.

Defect liniar: asimetrie de formă liniară. Defectele liniare pot fi mici crăpături sau zgârieturi.

NOTĂ: Zgârieturile inaccesibile, aflate pe feţele interioare ale geamurilor izolante au, în general, o nuanţă mai deschisă.

Reziduuri punctuale si/sau in forma de pete

NOTA: aceste defecte sunt materiale ramase pe suprafata sticlei. De obicei, aceste reziduuri sunt din materialele de sigilare.

NB: deformările vizuale ale obiectelor privite, generate de o deformare episodica (exemplu: dilatarea/contractia gazului din cavitate) şi/sau de nuanţele materialelor, nu constituie defecte.

3.Acceptabilitatea defectelor

Pentru sticla oglindata, clara si colorata in masa, se vor urmari urmatoarele:

• zgarieturi;
• deteriorari ale suprafetei care nu se pot simti cu degetele;
• bule inchise;
• intruziuni cristaline (particule netopite);
• deteriorari superficiale plate pe margini la canturile prelucrate;
• scoriatii superficiale pe canturile prelucrate care nu influenteaza rezistenta geamului.

In tabelul urmator sunt prezentate defectele tolerate, care nu pot evitate datorita manipularii suplimentare a foilor de sticla si a specificatiilor procesului tehnic de securizare.

Criterii de acceptare a defectelor sticlei float si peliculizate

4.Variațiile de aspect

Toate tipurile de sticlă, indiferent că este colorată, cu depunere sau ornament, prezintă uşoare variaţii de nuanţă de la o producţie la alta. Este posibilă apariţia unei diferenţe de nuanţă între un geam şi geamurile alăturate. Această variaţie nu constituie un defect.

5.Franjele de interferență

În anumite condiţii, trecătoare, de iluminat, se pot produce fenomene optice prin combinarea razelor reflectate pe suprafaţa geamurilor, care pot conduce la apariţia franjelor colorate, denumite franje de interferenţă (aşa-zisele franje Brewster).

Acest fenomen se datorează planeităţii şi paralelismului perfect ale feţelor sticlei.

Franjele de interferenţă se deplasează atunci când se aplică o presiune asupra centrului geamului. Riscul de aparaţie al franjelor este redus în cazul geamurilor cu compoziţie asimetrică.

Acest fenomen al franjelor de interferenţă nu constituie un defect al geamului.

6.Condensul

Condensul la suprafaţa foilor de sticlă poate apărea:

– pe faţa exterioară a geamului dinspre exterior (faţa #1).

– pe faţa exterioară a geamului dinspre interior (faţa #4);

– pe una din fețele dinspre cavitate (fata #2 sau #3)

Condensul pe fața vitrajului dinspre camera

Prezenţa condensului pe faţa geamului dinspre interior este rezultatul uneia din urmatoarele situaţii:

– Spaţiu slab încălzit şi/sau insuficient aerisit

– Spaţiu foarte umed datorită gradului de ocupare a camerelor sau prezenţei unor surse importante de umiditate (bucătărie…);

– Temperaturi exterioare foarte scăzute sau temperaturi exterioare şi grad de umiditate ridicate; În cazul utilizării geamurilor izolante, fenomenul frecvent de condens semnalează, în general, existenţa unui spaţiu prost încălzit, insuficient aerisit sau foarte umed. Doar intervenţia asupra acestor parametri este de natură să conducă la îmbunătăţiri semnificative.

Condensul pe fața vitrajului dinspre exterior

Condensul superficial pe fața #1 a vitrajului izolant va apãrea dacã temperatura de la nivelul acestei fețe a geamului este mult mai scãzutã decât temperature aerului exterior şi dacã punctul de rouã (temperatura la care vaporii de apã devin lichizi) al acestuia din urmã este mai mare decât temperatura sticlei. Temperatura superficialã la exteriorul unui geam depinde de:

– fluxul de cãldurã care vine din interior şi traverseazã sticla. Acesta depinde de diferenţele de temperaturã existente între suprafaţa interioarã şi suprafaţa exterioarã a geamului şi de valoarea U a acestuia din urmã;

– de transferul convectiv cu aerul exterior; – de pierderile prin radiaţie, în special cãtre bolta cerului. Diverse studii, precum şi mãsurãtorile efectuate indicã faptul cã schimbul de cãldurã prin radiaţie este relativ limitat de vremea noroasã. Dimpotrivã, atunci când cerul este senin noaptea, se produc pierderi termice semnificative cãtre cer. De asemenea, studiile au arătat că: – un geam simplu nu are niciodatã o temperatură superficială sub temperatura aerului exterior, astfel încât formarea condensului pe fata exterioarã este exclus;

– îmbunătăţirea izolaţiei termice (valoarea Ug micã) implică reducerea transferului de cãldurã cãtre suprafaţa exterioară: suprafaţa vitrată exterioară este mai rece, iar riscul de condens creşte;

– atunci când viteza vântului este mare, temperatura sticlei are tendinţa de a se apropia de cea a aerului exterior;

– riscul că geamul sã aibã o temperaturã mult mai scãzutã decât cea a aerului exterior scade pe mãsurã ce aerul exterior se răceşte.

În concluzie, condensul superficial la exteriorul geamurilor este un fenomen care se poate observa, uneori, noaptea şi în primele ore ale dimineţii pe geamuri bine izolate, atunci când cerul este senin şi în absenţa vântului. Pierderile termice cãtre cerul senin sunt principala cauzã a acestui fenomen. Este important ca el sã nu fie considerat ca un criteriu de stabilire a proastei calităţi a dublului vitraj, ci ca o dovadã a unei bune izolaţii termice.

Condensul pe una din fețele din interiorul cavitații

Atunci cand apare condens între foile de sticlă, acesta este considerat defect.

4.Întreținerea / mentenanța vitrajelor

1. Instrucțiuni preliminare importante

Prin natura sa, sticla este recunoscută ca fiind durabilă, dură şi uşor de întreţinut. Pentru a vă asigura că aceasta rămâne curată şi luminoasă cât mai mulţi ani trebuie să respectaţi instrucţiunile din acest ghid.

2. Recomandari generale:

       Asiguraţi-vă că veţi curăţa sticla în condiţii de siguranţă

Citiţi cu atenţie instrucţiunile referitoare la agenţii chimici şi detergenţii pe care intenţionaţi să îi folosiţi şi urmaţi întocmai recomandările producătorului

Nu folosiţi niciodată pentru curăţirea sticlei produse ce conţin acid florhidric sau derivaţi ai clorului sau amoniacului, întrucât aceştia pot distruge suprafaţa sticlei sau a stratului lăcuit.

Nu folosiţi produse cu aciditate sau alcalinitate foarte mare, întrucât pot ataca sticlă.    Suprafeţele de sticlă mătuite (satinate) nu trebuie niciodată curăţate punctual, ci pe întreaga suprafaţă.

Evitaţi curăţarea sticlei dacă este expusă unor surse de căldura sau în cazul unor temperaturi negative.

3. Curățarea pe timpul șantierului (curățarea inițiala după terminarea instalarii sticlei)

Sticlă se poate murdări în special pe timpul construcţiei clădirii. În mod deosebit trebuie să se evite contaminarea cu mortar, ciment, beton, substanţe alcaline care pot coroda suprafaţa sticlei. În urma unor astfel de contacte, trebuie spălată sticlă imediat, fără a aştepta finalizarea lucrării. Uneori este recomandată aplicarea unei folii de protecţie din plastic peste sticlă instalată.

Îndepărtaţi etichetele, protecţiile de plută imediat.Dacă este nevoie puteţi folosi solvenţi de tip isopropanol.

Urmele de grăsime, amprente etc pot fi curăţate folosind solvenţi acetona sau metil-etilketona, cu condiţia ca aceste substanţe să nu intre în contact cu spatele vopsit al sticlei.            Clătiţi din abundenţă cu apă curată. Inspectaţi sticla pentru a vedea dacă au rămas zone murdare.

Inspectaţi sticla pentru a vedea dacă au rămas zone murdare.

4. Curățarea obișnuită

Nu folosiţi produse pe bază de acid fluorhidric, fluor, clor, amoniac sau derivaţi întrucât pot ataca suprafaţa sticlei.

Curăţarea se va face cu apă curată, în care s-a dizolvat puţin detergent.

Nu încercaţi să îndepărtaţi impurităţile de pe sticlă dacă aceasta este uscată.

Nu aplicaţi o presiune prea mare pe sticlă. După ce sticlă a fost curăţată, clătiţi cu apă curată şi uscaţi cu o racletă pentru sticlă.

Asiguraţi-vă că aţi uscat temeinic muchiile oglinzilor cu o cârpă moale şi curată.

5. Curățarea specială

Dacă curăţarea obişnuită nu dă rezultate puteţi aplica măsuri speciale:

Curăţaţi petele de grăsime sau alţi poluanţi organici cu o cârpă curată, înmuiată în solvenţi (izopropanol sau acetona), având grijă să nu atingeţi partea vopsită (argintată) a sticlei.

Curăţaţi celelate pete cu o cârpă înmuiată în apă în care s-a dizolvat oxid de ceriu (100÷200 grame/litru).

În cazul în care situaţia permite, puteţi încerca curăţarea cu apă sub presiune, având grijă ca apa să fie la temperatura mediului.

Clătiţi şi uscaţi temeinic , reluaţi apoi paşii de la curăţarea obişnuită.

NU UITAŢI!

• Orice zgârietură poate penetra stratul de depunere, care nu mai poate fi reparat.
• Orice acţiune mecanică realizată în exces poate îndepărta stratul de depunere în anumite zone.         
• Evitaţi orice contact cu obiecte metalice.
• Evitaţi toate substanțele chimice care pot ataca și deteriora iremediabil suprafaţa sticlei.
• Întotdeauna se va realiza testarea pe o suprafaţă mică, înainte de începerea programului special de curățare. Când este complet expusă la soare sticlă nu se va spăla.
• Evitați spălarea sticlei atunci când este prea rece sau prea caldă
• Nu folosiţi bureţi abrazivi, de sârmă etc.

Prin urmare, ar trebui acordată o atenție deosebită instrucţiunilor şi măsurilor de precauţie prevăzute în acest ghid. În zonele cu un nivel ridicat de poluare, soluţiile şi produsele furnizate de profesioniști cu experienţa sunt esențiale.